gura sloboda

am ajuns, neasteptat, la concluzia ca orice as zice imi va aduce oricare din urmatoarele doua lucruri: palme sau imbratisari.

apreciez la oamenii din jurul meu, si incerc intr-o mare masura, desi nu-mi iese mereu, sinceritatea. prefer sa mi se spuna in fata ca sunt un dobitoc, daca asta merit, decat sa fiu menajat si eventual sa aud asta "pe la spate". nu vreau sa fiu inteles gresit, am zis unui numar indestulator de persoane, majoritatea apropiate mie, ca au momente in care sunt de-a dreptul dobitoci sau dobitoace. consider ca acea specie aparte care este numita general "prieten", fetelor nu va suparati ca n-am pus si femininul dar e mai general valabil, reprezinta grupul de oameni fata de care nu trebuie sa te ascunzi dupa deget. intrebati-l pe andrei, pe mitza, pe maican (in zilele bune) si pe multi altii de cate ori nu i-am facut scurt pe doi si verde-n fata dobitoci. pentru ca in momentul respectiv asta erau pentru mine. neuronii mei asa ii percepeau. si de fiecare data am avut o justificare pentru "acuzele" mele. partea buna este ca ei au inteles motivul "denigrarii persoanelor lor" si nu au fost ofensati de acest lucru. in egala masura cand mi s-a spus ca sunt un cretin si mi s-a explicat si de ce, nu am avut iesiri violente sau idei de genul "esti un nesimtit! cum poti sa-mi spui asta?"
pur si simplu asta eram atunci, asta mai sunt si acum (uneori) si asta voi fi si pe viitor (la fel, uneori).

dar sa nu ma abat. in afara de specia mai sus mentionata, exista o specie cu totul aparte. desi nu stiu daca un exemplar poate defini o specie... dar sa nu care cumva s-o prinzi intr-o zi proasta si sa-i spui ca nu e ea singura o specie aparte ca e foc si para (n.r aici e partea in care se rade). revenind la ea, desigur ca sunt momente in care stiu clar care ii va fi reactia in functie de ce zic, sunt destul de multe momente (care dintre toate n-am avut regret asupra nici unuia) in care ceea ce am zis mi-a atras palme dupa ceafa desi speram la pupici multi. stii cu siguranta partea cu viata si cutia de bomboane de ciocolata.

si cu toate astea, nu ma plang. pentru ca sunt destule ocazii in care imi dau seama dupa ce am zis ceva ca trebuie sa ma pregatesc pentru impact. deh, blond, neuroni putini, dau chef prin alte parti ale corpului, intelegi tu.

imi place asta, imi place sa fiu surprins ca desi ceea ce am zis nu suna chiar frumos, intelege esenta si ma trateaza ca cel mai de pret lucru pe care il are.

mie imi place. pentru ca stiu ca daca in urma a ceea ce am zis umreaza doua directe spre diverse parti ale corpului meu, in secundele imediat urmatoare vine "imbunarea".

asa ca, si in urma acestui post, cu prima ocazie am toate sansele sa simt depresiunea de aer lasata in urma ei de o dreapta evitata la mustata, am acelasi numar de sanse sa imi sara la gat si sa se infoasoare in jurul meu ca un koala de perdea.

i marshmallow you