prea scurt

cam astea sunt cele doua cuvinte care pot caracteriza concediul nostru de la mare, anul 2009.
desigur, prea scurt asta se refera doar la timp, pentru ca de feeling, de senzatie, de placere si de restul care au avut loc nu am cuvinte ca sa le exprim.
a fost extraordinar. totul. chiar extraordinar.
incepem cu cazarea care isi merita pe deplin numele "fratia Soarelui". ne-am simtit ca intr-un frat house in care aproape ca nu am avut limite si daca n-ar fi fost aspectul financiar, chiar am fi crezut ca suntem intr-o fraternity house (eventual sorority pe alocuri).
locatia este superba, linistita, primitoare (deja fac reclama pe sait turistic asa ca ma opresc). ce mai incolo si incoace, a fost de-a dreptul out of this world.
singurul neajuns este distanta fata de plaja din Tuzla (o plaja salbatica si linistita) dar care a fost cu brio inlocuita de mijloacele de transport ale firmei Metropolitan.
am facut plaja in Eforii, Satur, Venus, Tuzla si am ajuns in miezul noptii pana in Vama Veche.
totul a fost extraordinar pentru ca am facut totul impreuna. am impartit totul de la cearsaful de plaja si colacul verde (martir acuma) pana la mancare, bauturi si tot ce am facut.
a fost asa de frumos pentru ca am facut toate astea cu tine si pentru acele zile care au avut momente nu tocmai frumoase vreau sa-mi cer iarasi iertare si sa stii ca nu am dat-o in bara intentionat ca sa iti stric tie timpul.
rummy, rom, Vama, Grey's Anatomy, Best, Betty Ice, Metropolitan, apa, nisip, soare, rocking chairs, late nights and early mornings, Camay Tangerine, Oriflame, Nivea, Olive, Kent 100s, Marlboro Lights 100s, Dorna, Mini Zimtos, Barilla, Don Caffe Frappe, conserve, brownies uriase, cordon bleu, chiftelute marinate, orez sarbesc, Ziua Marinei Romane sunt cuvinte care ar avea insemnatate in alt context, dar in cel de fata inseamna, toate la un loc, o mica parte din ceea ce a fost concediul nostru de la mare de anul acesta.
a fost concediul pe care il asteptam de mult, si care sper ca nu gresesc cand zic ca a fost cel mai bun 2 2 2 pe care l-am avut.
iti multumesc pentru cele doua saptamani out of this world pe care le-am avut impreuna and we're looking forward to the next, and the next, and the next...

Te iubesc!

arata totusi ceva mai ok live, cu parul prins, da, e placebo si in placebo canta un tip, chiar daca aparentele sunt erm... inselatoare ca sa zic asa.

in doua cuvinte (literalmente) concertul a fost tare. mi-a placut, de cand am plecat de acolo si pana acuma nu-mi pot scoate infra-red, special k, for what it's worth si battle for the sun din cap, dar astea sunt problemele mele.

reviN... PLACEBO POT CANTA ASA? chiar daca are anumite inflexiuni de punk, albumul battle for the sun este de-a dreptul mind blowing. sunet, feeling, versuri, instumentatie, tot ce se leaga de albmulul asta urla un singur lucru, "maturitate".

ca sa citez pe stie ea cine "de la pitzi nirvana uite ce au scos!!!" si intr-adevar asa e.

ultima chestie legata de concert, daca ai fost stii cum a fost, daca nu, poate ne vedem la paris prin octombrie. parca la romexpo aerul n-a fost prea bun si a distorsionat putin basul, asa ca incercam si cu aer frantuzesc (cei care ma cunosc prind gluma, restul... ma abtin)

pentru maturul din tine, ia d-aici si trage o ureche.





hai ca mi-s simpatic, suna super live dar parca album imi place mai mult:

370

atatea zile au tecut de atunci... de dupa "vin maine la un film la tine"... de dupa Valiant... de dupa prima asezare in fotoliul tau... de dupa scumiera tinuta pe genunchiul tau... de dupa mana mea luand-o pe a ta pentru prima data... de dupa primul sarut... de dupa primul "ne vedem cand scap din emisie".

nu am cuvinte sa descriu... cele mai frumoase clipe sunt ale noastre, cele mai bune mancaruri le-am mancat impreuna, cele mai frumoase peisaje sunt cele pe care le-am contemplat impreuna.

nu mi-e rusine sa recunosc ca esti prima persoana careia i-am spus din tot sufletul "te iubesc"... si care mi-a spus la randul ei.

stiu ca impreuna ne-au adus Coco, o amintire, un cont de hi5 vizitat, o confuzie, vreo 15 sau mai multe seri petrecute impreuna pe mess, o melodie, o bere, un parfum, ceva in tine care te-a impulsionat sa ma inviti la tine, Valiant si ceva in mine care mi-a zis ca trebuie sa incerc cel putin sa te sarut. mi-am dat seama de atunci si ma bucura mereu cand imi amintesc acum ca a fost cel mai inspirat sarut din viata mea. it was the one i was meant to give.

uitandu-ma(-ne) la toata "pleiada" asta de mai sus sunt convins ca nu a fost o simpla coincidenta. nu stiu ce e beyond this life, numai cred si sper. dar de un lucru sunt sigur. Cineva acolo sus ne iubeste, s-a atasat de noi si are grija de noi. si ne-a aratat-o de nenumarate ori. si asta e unul din motivele pentru care sunt fericit si multumitor.

langa tine ma simt fericit. desi stiu ca unele din defecte nu neaparat ca nu mi le accepti dar nu mi le inghiti prea bine, langa tine ma simt complet. simt ca tu si Ica ma intelegeti cel mai bine, ca persoanele din lumea asta cu care ma simt cel mai comfortable sunteti voi.

with you the world is at my fingertips. with you by my side the sun lights up the day for just the two of us and in your eyelashes all the stars shine.

my heart rushes when you hold my hand, when you kiss me, when you look at me silently, when you call me in the middle of the night to tell me you love me.

every night i go to bed thinking about you and in the morning i long to receive a sign from you.

i wish... i wish i could one day take you to my soul. inside of it, to see it joy and blossom when it comes to you. i don't know if i could ever show you how much i love you but i'll try every day.

you are the one for me, i feel it. i just hope you could look at the beautiful things we've accomplished and not neglect them when the not so pleasant things concerning us come in your mind.

this is and will be for you
TE IUBESC

un-fucking-believable!

yup, e cheeseburger la conserva. cred ca i se poate zice... canburger?

dar piesa de rezistenta acuma umreaza:

din fata:



din spate:



si din ciclul "nu face cu banii o manevra , ia un pui intr-o conserva" :

se putea?

tipic pentru Romanica noastra.

acum cateva saptamani, sa fie totusi peste o luna, in Livada Postei la noi in Brasov cei de la Nescafe au amplasat pe unul din peroanele de autobuze un, sa-i zicem refugiu. stilul cu trei pereti, forma dreptunghiulara si acoperis, cam ca in toate statiile RATBv doar ca mai cu dichis.

refugiul are postere cu Nescafe pe laterale, si peretele lung e facut stil cafenea cu "tapet" si multe poze. cireasa de pe tort: in loc de obisnuitele banci din statii, banca acestui refugiu este imbracata in - habar nu am daca e vinilin, plastic sau alt material ... intr-un material rosu. de la distanta arata destul de ok. n-am stat pe canapeaua respectiva de cand au montat-o.

cert este ca astazi, in drumul meu spre casa am remarcat multe "inscrisuri" si "indesenari" cu marker negru pe canapea. tipic romanesc... se putea sa avem ceva frumos care sa mai si reziste? desigu, traim in Romania... ar trebui sa scrie la vama „Lasciate Ogni Speranza, Voi Ch’entrate”(Lăsaţi orice speranţă, voi cei ce intraţi aici). serios acum, asa mi se pare. oricum mirarea mi-a fost mare cand am remarcat ca nu e taiata canapeaua.

adica sa intelegem ca niste idioti mongoloizi (dobitoci mai pe romaneste) au fost acolo, au stat, le-a placut (de-aia n-au rupt sau taiat nimic) si inainte sa plece au considerat ca este imperios necesar sa-si lase amprenta trecerii.

ca o mica paranteza de incheiere, mi se pare de-a dreptul imbecil cel care cu spray-ul de vopsea isi scrie numele pe unde apuca. imi place arta numita graffiti care implica totusi niste desene, sau cel putin un nume/logo scris intr-un fel aparte, nu pur si simplu cateva litere insiruite si facute aproape de stilul de tipar. ma rog, asa gandesc eu dar pana una alta, sa fim seriosi... prost stam la capitolele inteligenta si civilizatie...

sindromul degenerativ neuronal american

de cand ma stiu am imbratisat, promovat si recunoscut drept adevarat un banc. gluma cu pricina, din pacate foarte adevarata este urmatoarea: "intrebare: cum se numeste un om destept in America? raspuns: turist".

aseara aceasta "ideologie" mi s-a adeverit pentru a nu stiu cata oara. nagingand pe net ajung peste o stire care suna cam asa: "un copil de 6 ani din Floria a descoperit ca psp-ul primit cadou tarziu de Craciun cardul de memorie plin cu imagini pornografice".

pana acuma este anormal, si sincer nici eu nu stiu cat de incantat as fi de acest lucru. problema mai mare este urmatoarea (motivul pentru care am ales titlul) mama copilului s-a dus ca orice parinte grijului la Wal Mart sa discute cu managerul. acesta i-a raspuns foarte logic ca poate merge copilul la magazin sa-si aleaga alt joc, gratuit. mama, foarte indignata a raspuns "nu cred ca ati inteles ce am zis". din reactia managerului, eu sunt de parere ca a inteles, dar asta este parerea mea.

si cireasa de pe tort abia urmeaza. intr-un interviu televizat, mama a declarat ca doreste un psp nou si citez "an apology". am ramas de-a dreptul stupefiat. adica stai sa reluam, psp-ul functioneaza, cardul era cu "probleme". conform politicilor de garantie, nu are dreptul sa ceara un produs nou, atata timp cat cel cumparat nu are defecte de fabricatie. normal in schimb mi se pare sa primeasca un joc (adica implicit si card de memorie) nou. magazinul si-a facut datoria dar mama cere, pe langa nejustificatul nou psp si scuze. adica eu nu inteleg. copilul oricum a vazut partial continutul cardului. daca va ramane marcat sau nu, nu ma pot exprima. dar refuz cu desavarsire sa cred ca exista oameni pe lumea asta atat de prosti incat sa creada ca o scuza din partea magazinului ajuta cu ceva potentiala trauma a copilului. or, in cazul in care copilul e chiar traumatizat si trebuie dus la psiholog, refuz cu desavarsire sa cred ca scuzele magazinului ajuta procesul psihologic...

si viata e grea cand esti prost....

pics

"datoria inainte de toate" si "promisiunea e mai grea ca datoria"
conform celor doua proverbe, aplicand o regula logica pe care neuronul meu chinuit de migrena o crede ca fiind chiar logica, m-am tinut de promisiune. ultimele poze realizate cu "noul si imbunatatitul" sau mai degraba "abil de a fotografia" Sony H5

Universitatea Cretina Dimitrie Cantemir

ca un student ce vrea sa para constiincios, astazi vin la scoala. ma indrept spre sala de curs, era incuiata. nici tipenie de om cunoscut/coleg/a.

astept, imi zic. imi aprind o tigara, ascult ceva muzica, trec cateva minute. apoi dau nas in nas cu doua colege si initiez putin small talk to make the time pass. aflu cu stupoare ca la festivitatea oficiala de incheiere, cursul festiv mi se pare ca ii zice, ne aflam in situatia de a ne realiza singuri singurei diplomele "de absolvire a facultatii". raman stupefiat. neuronul meu somalez si singuratic stia ca la finalizarea anului universitar, pana la licenta, primim in cazul in care absolvim, o diploma, o hartie semnata si stampilata sau orice de genul care sa ateste ca 3 (trei) ani am trecut pe aici si am promovat au ba. se pare ca despre asa ceva nu se stie nimic.

stupefierea imi creste. incep sa devin usor revoltat. pai cum? adica daca studentul x nu doreste sa sustina licenta in vara, ci in iarna, pana cand sustine si promoveaza examenul de licenta el se gaseste in proverbialul plop? nu mi s-a dat un raspuns... m-am resemnat ca s-or limpezi apele.

ah, dupa discutia asta mai trec 10-15 minute (timp peste ora de incepere a cursului) - fara sa avem vreo vina in intarziere - si intram in sala de curs. adica laboratorul de informatica.

cum zice ardeleanul "mai departe om trai si om vedea..."

e criza!

introducere scurta: din balconul apartamentului in care salasluiesc am o vedere excelenta asupra zonei Calea Bucuresti de pe la Kaufland pana spre Selgros.

cand imi fumez tigarile nocturne obisnuiesc sa contemplez privelistea. in seara asta am realizat ca e criza. cei care sunt din brasov stiu ca in zona Carrefour e un stalp mare alb pe care sunt logo-urile Carrefour, Media Galaxy si Brico Store. de obicei este aprins si vizibil de la mare departare. in seara asta insa, am realizat ca nu numai stalpul ci si logo-ul mare si luminos Carrefour sunt stinse. aparent fac economie la "lumina". Media Galxy si Brico Store au totusi aprinse logo-ul si respectiv luminile lungi si rosii. se pare ca la ei inca n-a venit criza sau poate o ascund.

gata, suficient pentru seara asta

nevoia e cel mai bun profesor

jurnalul de vacanta mai are de asteptat pentru ca la ora asta nu sunt capabil sa scriu dar nu-i nevoie de griji ca nu uit pana maine.

revenind, astazi am fost cel mai bun exemplu al titlului.
acum aproximativ un an, sau mai bine, sau mai putin, am intampinat o mica problema cu a mea camera foto. pe romaneste mi-a sarit butonul de declansare => no more pictures. ca un om constiincios ce sunt, am dat fuguta la service si nebinevoind sa investesc 180 de lei la vremea aia in ceva solid, am lasat pe eterna si proverbiala "maine". uite ca anul s-a facut si camera nu s-a reparat singura.

si totusi, supararea m-a ajuns saptamana trecuta in Sighisoara cand m-as fi bucurat din plin de cei 7.2 megapixeli, cei 12 icsi (a se citi "x") de zoom si mai ales stabilizarea de imagine. dar n-a fost sa fie in geanta mea. asa ca astazi am pus frumos mana pe un patent, niste bolduri, plastic si picatura (adica lipiciu') si mi-am improvizat un buton declansator artizanal destul de util. de ranit nu raneste, de plecat nu pleaca si de facut poze, face. desigur, e nevoie de dexteritate si rabdare imensa in a face o poza calumea - asta imi aminteste de unchiul Tache, fotograf amator care statea cam 10 minute cu ochii beliti in aparatul lui, unul destul de vechi dar extraordinar de bun, pana cand facea focalizarea, regla apertura, timpul de expunere, incadra cadrul (ce aiurea suna) si se ocupa de restul detaliilor tehnice pe care sper ca le voi invata, nu de alta dar cadou de nunta vreau un zenit 122 foto snaipar.

insa trebuie sa zic ca dupa mai bine de un an de tinut mica mea comoara foto in fata ochilor, m-am simtit bine. chiar daca am facut de 5 ori poza in aceeasi directie, chiar daca am fost meticulos si - honey, sper ca nu te-ai suparat prea tare pe mine - am fost extra atent si extra acordator de timp cu pozele mele.
oricum solutia artizanala e temporara (imi spun asta in fiecare zi ca sa pun banii deoparte). o sa postez in cateva zile si ceva poze facute with my crippled (nu vroiam sa zic "handicapata") camera.

apoi noapce buna sa ai!

jurnal de calatorie... al meu, ne scurt si cu multe detalii. partea I

marti, 21 aprilie 2009.
ora 6 si ceva beep de la ea. se trezise si incepuse sa isi faca bagajul, sa pregateasca mancarea si sa isi vada de restul treburilor premergatoare.
ora 8:30 (aproximativ) ma trezesc. bagajul e facut in proportie de 95%. mai trebe sa pun mancarea si necessaire-ul. mananc ceva dar parca am un gol in stomac... urmeaza, acuma vine, cateva ore scurte. nu am stare, bagajul e facut complet si eu ma uit la televizor. pana la urma in jurul orei 9 si cateva minute plec din casa. borseta prinsa de rucsacul rosu, rucsacul rosu prins de rucsacul maro si cel maro prins de spatele meu. cam multe kilograme dar totusi nu incomod.
aproximativ 9 jumate ajung acasa la ea. rade de mine ca abia am intrat in lift si se invarte frenetic prin casa pregatind cele de ultima clipa. cu toate bagajele gata plecam. lasam cheile vecinei de jos, ne urcam intr-un taxi si mergem spre omv de la gara. ajungem, intram, ne luam tigari, mergem la gara. dupa ce ne luam biletele mergem cu pasi mari si repezi, rasuflari gafaite si rapide si niste fete de-a dreptul jubilante puse on display. pe peron ne uitam cam unde ne-ar fi vagonul, punem bagajele pe bancute si ne aprindem cate o tigara. trenul intarzie dar vine. compartimentul nostru de-a dreptul gol. intram, ne facem comozi, eu incep sa ma uit la film, ea citeste si asculta muzica.
stare nu are nici unul din noi, rabdare nici nu mai zic. la 12 ma duc in baia vagonului cu intentia unei tigari scurte. culmea, nici nu trag 3 fumuri si vine conductorul. imi cere buletinul, i-l dau in compartiment, imi noteaza datele intr-un carnetel. de-a dreptul ilegal. ma anunta ca, citez "tocmai ti-ai aprins o amenda de 13 milioane jumate". consternat de-a dreptul de ceea ce zice si de lipsa procesului verbal incep sa dau telefoane. ajung in cele din urma sa vorbesc cu sefa de tura de la cfr din brasov. initial sunt calmat si mi se spune ca daca pana ma dau jos din tren nu primesc la semnat sau refuzat procesul verbal am toate sansele sa fiu in regula si sa fie doar o sperietura. ajungem in gara la Sighisoara. ne dam jos din tren, trecem pe langa conductorul cu pricina, nu binevoieste sa zica nimic. trecem mai departe, il sunam pe Ironim, gazda noastra. ne spune unde sa-l asteptam si ne indreptam in fata garii. o caldura nefiresc de calda pentru vremea cu care eram obisnuiti din Brasov. in fata garii ne aprindem cate o tigara si intreb politicos un agent de la politia transporturi feroviare care ma asigura ca in cazul in care primesc amenda in posta, legea este de partea mea. vine Ironim sa ne ia, ne urcam in dacia lui nova galbena de taximetrie si ne duce spre pensiune. ajunsi acolo ramanem fara cuvinte.
aproximativ 13:30. ne instalam in camera. suntem de-a dreptul socati de cat de frumos este. imagineaza-ti o zona gen schei, partea din spate, mai stramta si mult mai linistita. asa arata strada Dimitrie Cantemir din Sighisoara. ne scoatem frumos hainele, le aranjam in dulapul spatios din camera, ne pregatim cele de trebuinta la baie si fugim in foisor cu mancarea. savuram una dintre cele mai bune mese pe care am avut-o, dupa care ne lalaim la soare intr-un balansoar verde. satui de soare, mergem in camera sa lenevim putin in pat. incepem prin a ne uita la tv, sfarsim prin a dormi cam 3 ore.
ora 16:50 ne suna Mada, dar pana sa raspundem inchide. realizam cat e ceasul, ne trezim si ne imbracam sa plecam la plimbare. iara eram plini de nerabdare. cerem niste directii sumare si plecam la drum. 15-20 de minute de mers linistit si ajungem la Aristocrat. relativ centrul Sighisoarei. suntem numai un zambet, fascinati de frumusetea orasului, de linistea lui si de sentimentul de "inapoi in timp".
decidem ca ar fi mai bine sa vorbim exclusiv in engleza. zis si facut. intram pe stradute inguste si ajungem la parcul de la baza colinei cetatii. ne asezam la o terasa, comandam doua beri pe care le sorbim depanand amintiri care la vremea lor erau placute dar acum ne trezesc dor, nostalgie si relativa tristete.
aproximativ 18:30-19:00 plecam de la terasa si ne invartim prin zona pana ajungem la un restaurant traditional romanesc. intram, dam comanda si asteptam. suntem putin dezamagiti si iritati de faptul ca la terasa de la care tocmai plecasem, parand turisti straini am fost tratati omeneste si ni s-a vorbit pe cat s-a putut in engleza iar aici la restaurant suntem tratati de sus de catre o ospatarita care habar nu avea doua cuvinte in engleza. savuram masa care a fost de-a dreptul delicioasa, platim si plecam spre casa. mergem agale prin centru dupa care parca trecem printr-o poarta invizibila si ne rupem complet de trafic, galagie, lume multa si urban evident. drumul care e relativ drept si incredibil de usor de tinut minte lasa in urma in numai cateva minute centrul usor zgomotos si ne duce, putin serpuit cum e, catre... as zice compromisul desi nu e nici pe departe un compromis, mai degraba zic mixul perfect intre liniste, usoara izolare, aer curat, ospitalitate, sentiment de loc familial, natura, viata urbana la cateva minute si conditii de viata aproape "off the scale". asta e descrierea care imi vine acum in minte despre pensiunea Ana Cristina din Sighisoara.
aproximativ ora 22:00. stam fara nici o grija in balansoar, ascultand linistea si pe noi doi si sorbind ocazional din tigari. jumatate de ora mai tarziu eram in camera, pierzandu-ne ochii in televizor. la vreo 3 sau 4 ore mai tarziu ne spunem "nani bun" si incheiem prima zi a "escapadei" noastre.
restul urmeaza

gura sloboda

am ajuns, neasteptat, la concluzia ca orice as zice imi va aduce oricare din urmatoarele doua lucruri: palme sau imbratisari.

apreciez la oamenii din jurul meu, si incerc intr-o mare masura, desi nu-mi iese mereu, sinceritatea. prefer sa mi se spuna in fata ca sunt un dobitoc, daca asta merit, decat sa fiu menajat si eventual sa aud asta "pe la spate". nu vreau sa fiu inteles gresit, am zis unui numar indestulator de persoane, majoritatea apropiate mie, ca au momente in care sunt de-a dreptul dobitoci sau dobitoace. consider ca acea specie aparte care este numita general "prieten", fetelor nu va suparati ca n-am pus si femininul dar e mai general valabil, reprezinta grupul de oameni fata de care nu trebuie sa te ascunzi dupa deget. intrebati-l pe andrei, pe mitza, pe maican (in zilele bune) si pe multi altii de cate ori nu i-am facut scurt pe doi si verde-n fata dobitoci. pentru ca in momentul respectiv asta erau pentru mine. neuronii mei asa ii percepeau. si de fiecare data am avut o justificare pentru "acuzele" mele. partea buna este ca ei au inteles motivul "denigrarii persoanelor lor" si nu au fost ofensati de acest lucru. in egala masura cand mi s-a spus ca sunt un cretin si mi s-a explicat si de ce, nu am avut iesiri violente sau idei de genul "esti un nesimtit! cum poti sa-mi spui asta?"
pur si simplu asta eram atunci, asta mai sunt si acum (uneori) si asta voi fi si pe viitor (la fel, uneori).

dar sa nu ma abat. in afara de specia mai sus mentionata, exista o specie cu totul aparte. desi nu stiu daca un exemplar poate defini o specie... dar sa nu care cumva s-o prinzi intr-o zi proasta si sa-i spui ca nu e ea singura o specie aparte ca e foc si para (n.r aici e partea in care se rade). revenind la ea, desigur ca sunt momente in care stiu clar care ii va fi reactia in functie de ce zic, sunt destul de multe momente (care dintre toate n-am avut regret asupra nici unuia) in care ceea ce am zis mi-a atras palme dupa ceafa desi speram la pupici multi. stii cu siguranta partea cu viata si cutia de bomboane de ciocolata.

si cu toate astea, nu ma plang. pentru ca sunt destule ocazii in care imi dau seama dupa ce am zis ceva ca trebuie sa ma pregatesc pentru impact. deh, blond, neuroni putini, dau chef prin alte parti ale corpului, intelegi tu.

imi place asta, imi place sa fiu surprins ca desi ceea ce am zis nu suna chiar frumos, intelege esenta si ma trateaza ca cel mai de pret lucru pe care il are.

mie imi place. pentru ca stiu ca daca in urma a ceea ce am zis umreaza doua directe spre diverse parti ale corpului meu, in secundele imediat urmatoare vine "imbunarea".

asa ca, si in urma acestui post, cu prima ocazie am toate sansele sa simt depresiunea de aer lasata in urma ei de o dreapta evitata la mustata, am acelasi numar de sanse sa imi sara la gat si sa se infoasoare in jurul meu ca un koala de perdea.

i marshmallow you

cloud no 9

daca ar fi copil, azi s-ar fi nascut, daca ar fi an scolar, azi s-ar termina, daca ar fi un bebe de 9 luni, ar avea fontanela inchisa, ar plange de mama focului si ar dormi linistit la noi in brate, ne-ar prinde cate un deget in pumnii lui mici si ar fi un numar destul de mare, prin ordinul sutelor de scutece schimbate.

dar este mai mult, mult mai mult decat si inclusiv toate astea.
astazi se implinesc 9 luni de cand ne-am tinut de mana pentru prima data, de cand am vazut primul film impreuna, de cand ne-am sarutat prima data, de cand am fugit cat de repede am putut de la emisie la ea pentru prima data.

9 luni de cand soarele straluceste indiferent cati nori sunt in fata lui, 9 luni de cand in fiecare seara ma culc cu ea in gand sau in brate, 9 luni de cand daca viseaza urat la mine cauta alinare, 9 luni de cand dimineata ea e prima persoana careia ii zic "buna-dimineata".

9 luni cum nici in cele mai frumoase vise n-am avut, 9 luni in care soarele rasare din parul ei penru noi si in care stelutzele lucesc in genele ei, 9 luni in care luna lumineaza numai pentru noi.

9 luni in care am avut si momente mai putin placute, dar trecute cu bine pentru ca au fost trecute impreuna, 9 luni in care ne-am aratat unul celuilalt ca ne suntem acolo, alaturi, la bine si la mai putin bine, 9 luni in care ne-am aratat ca orice razboi e mai usor in doi, 9 luni in care ne-am gresit si ne-am iertat.

9 luni in care am gadit, simtit, auzit, mirosit, vazut si gustat pentru doi, 9 luni de cand desi doi, este vorba de unul, 9 luni de cand respiram iubireeeee mancam iubireeeeeee le dam tuturor si ii molipsim.

9 luni de cand impreuna ne ajutam prietenii cand au necaz, 9 luni de cand iesim impreuna 99% din ocazii, ca deh, mai iesim si noi cu baietii/fetele, 9 luni de cand sunt strigat numai de ea honey bunny, alehandro, huan carlos, 9 luni de cand she's my honey bun sugarplum pumpy-umpy-ump-kin she's my sweetie pie, she's my cuppycake gumdrop, she's the apple of my eye and i love her so and i want her to know that i'll alays be right here and i love to sing this song to her because she is so dear, 9 luni de cand suntem born to be wild, 9 luni de cand ne uitam la ceas aproape numai la fix, 9 luni de cand e bestia mea.

de 9 luni o iubesc mai mult ca orice pe lumea asta, de 9 luni este cea mai importanta persoana pentru mine, 9 luni de cand un singur numar de telefon il stiu pe de rost.

9 luni de cand este totul pentru mine, 9 luni de cand whiskey lullaby si she's everything sunt piesele scrise doar pentru noi, 9 luni de cand mi se face dor de ea in clipa in care intra in casa, sau in care plec de la ea, 9 luni de cand vorbesc despre ea si nu ma mai pot opri, 9 luni de cand cea mai buna bere e bauta cu ea, de cand si cele mai proaste filme sunt de oscar pentru ca ne uitam impreuna la ea, 9 luni de cand e raspunsul rugaciunilor mele, 9 luni de cand e mama copiilor mei nenascuti, 9 luni de cand m-am oprit din alergat ca sa merg usor cu ea de mana, 9 luni de cand mi-au crescut aripi, 9 luni de cand stiu ce voce voi auzi langa mine cand voi avea 90 de ani, 9 luni de cnad sunt cel mai fericit om din lume, 9 luni in care sunt cel mai frumos om din lume pentru ca asa ma vede ea, 9 luni de cand se simte cea mai frumoasa din lume pentru ca stie ca eu o vad cea mai frumoasa din lume.

9 luni de cand e mana pe care o tin in mana mea.

9 luni de cand singuru autograf dat de mine e in portomenul ei, mereu cu ea.

9 luni de cand stie, chiar daca mai uita uneori, ca sunt mereu aici, ca ii voi fi mereu aproape si ca inima mi se va opri cu mult inainte ca iubirea mea pentru ea sa inceapa sa paleasca.

HAPPY MONTHIVERSARY

TE IUBESC