si nu orice colac, ci unul mare si transparent si verde, ca o gogoasa imensa. colacul nostru.
asta este un singur episod din ceea ce a fost concediul perfect. am sa le povestesc pe toate. dar pe rand, nu ma grabesc. amintirile sunt ale noastre si pentru noi.
nu stiu daca am cuvinte sa descriu cum a fost... de fapt, totusi inca am un job care imi da cel putin moral obligatia sa stiu in orice situatie ce cuvinte sa aleg.
cu toate astea... she leaves me speechless... destul de des. nu ma plang.
revenind la colac.
"vreau si eu colac din ala mare!"
"de care?"
"uite din ala roz"
"e prea roz..."
si asa am luat unul verde. un verde turbat dar care ne place la nebunie.
si cine ar fi crezut ca acel banal colac, va fi martorul unor momente unice si speciale in adevaratul sens al cuvantului. precizare, tot ce a fost in jurul nostru, pana la fiecare fir de nisip a fost martorul a ceva superb. totul a fost un martor mut, cativa au fost si care aveau puterea vorbirii la cel mai frumos lucru din lume. iubirea. ce i-o port, ce mi-o poarta, ce ne defineste.
multumim, drag colac. stiu eu, stie ea si stii tu, umila bucata de cauciuc pentru ce iti multumim
No comments:
Post a Comment