iubire, muzica, aventura, verdeata, ploaie, Garfield

u mod de a exprima in 6 cuvinte un weekend intreg. cine stie cunoste, cine nu, citeste mai departe.
25-27 iulie 2008. zile care vor ramane intiparite in amintire. primul weekend impreuna (mai mult sau mai putin) departe de casa, concertul Lenny Kravitz, gradina botanica, ploaia de langa resedinta presedintelui, Garfield, motanul adorabil copie fidela a celebrului star de cinema, care s-a aciuat pe langa noi vineri noaptea si de care nu mai puteam scapa. astea le vom tine minte mult timp de-acum inainte. si ar mai fi vreo 2 cuvinte in titlu pe care nu le voi dezbate aici, sunt prea personale, precum si al 7-lea cuvant care, desi 7 este cifra norocoasa, nu va fi mentionat pentru ca este ceva strict personal punct.
concertul? superb, undeva in intervalul inchis 2 ore jumate, 3 ore Lenny a fost rege. cam atata timp a avut scena doar a lui, si a trupei sale, desigur. vechi si noi, de 'pull your girl up close' si de pogo, de dragoste, de fun exact asa au fost piesele pe care trupa le-a cantat. inainte de ei a fost o trupa romaneasca, sincer am uitat cum le zice, ceva cu 'moon' care a cantat un fel de 5 feluri muzicale, luate de la 10 trupe diferite, dar care suna bine. conditiile de pe Cotroioceni chiar foarte bune pentru concerte mari, tot respectul pentru Emag!c.
in afara orelor petrecute pe stadion Bucurestiul a fost al nostru, fie ca era Magheru, Universitate, Victoriei, Regina Elisabeta sau doar camera noastra de pe Ion Brezoianu.
A fost un weekend al nostru in care noi am contat si iti multumesc pentru ca mie mi s-a parut overall the best weekend of my life. in care mi-am dat seama ca imi place la nebunie sa-mi petrec timpul cu tine.

P.S: inca sunt turbat dupa Ray Bans aia din Optiplaza si dupa cravata de pe Victoriei.

we want to fly away

si adevarul este ca we will fly away, 26 iulie stadionul cotroceni, ne vedem acolo, eu, ea si Lenny

double, on the rocks

another kiss, another girlfriend... ex-girlfriend on my knees, but we should have thought of that before we kissed, zic cei de la No Doubt intr-o piesa de-a lor.

dar... nu a fost asa... nici pe departe. a fost, altfel, complet diferit de tot ceea ce fusese inainte. nici acum la, stai sa ma uit in calendar, 2 luni si 7 zile nu-mi dau complet seama cum de ne-am gasit, cum de ne-am placut, si cum s-a intamplat ca dintr-un "n-o sa fim niciodata" impartasit de amandoi, s-a ajuns la ceea ce este acum. sincer am ajuns in punctul in care chiar nu ma intereseaza sa gasesc un raspuns la intrebarile astea. consum prea multa activitate cerebrala care as putea mult mai bine s-o folosesc in a ma bucura de ce avem, decat sa caut cum s-a ajuns sa avem ce avem. in momentul de fata oficial am reusit sa trec o bariera personala... ceva legat de 2 luni maxim. si chestia asta imi place. rectific, imi place la nebunie.

al doilea motiv pentru care nu mai caut raspuns la intrebarea de mai sus este ca, desi daca se intampla sa ma intereseze ceva si sa nu stiu tot despre acel lucru nu am stare pana nu aflu, imi place mult aceasta usoara, desi este cam exagerat spus, dar fie, incertitudine. poate daca am cunoaste exact raspunsul nu ar mai fi atat de placut sa incercam in fiecare zi sa descoperim cate ceva nou despre noi care ne-a adus, ne tine, si ne va tine impreuna.

oricare ar fi motivul care ne-a adus impreuna, ma rezum la a spune 'thank God it was' si cam atat. mai mult nu-mi trebuie ca am deja ceea ce vreau, ceea ce am vrut si ceea ce - incep sa constat cate putin in fiecare zi, ceea ce voi vrea.

asa ca revin, luna asta este double, on the rocks, luna viitoare cand va fi triple vedem cu ce combinam.